In zilele noastre daca ne-am pune copilul cand face pozne la colt, in genunchi, pe coji de nuca – cum era odata obiceiul locului – ar trebui sa avem si un avocat bun, asa, preventiv.
Miercuri, copilul nostru drag a facut o pozna. I-a dat ce era al lui, trofeul, colegului de joaca. Nu imprumut. De tot. Ca sa-l ia acasa si sa-l puna in vitrina. Fara sa-si intrebe parintii – suporterii daca face bine. Si colegul de joaca – tuciuriul, mai smecher decat copilul nostru, l-a luat. Daca era mocca ?! Pai, cat de fraier tre’ sa fi sa refuzi ceva ce altu’ aproape ca te forteaza sa iei ? Si sa vezi acum fuduleala pe tuciuriu cu ceva ce nu ii apartine de drept in brate. De fapt, da, ii apartine. I l-am dat, l-a luat, acum e al lui. Punct. Fapt consumat. Cu consecinte, e adevarat.
Si noi ca parinti – suporteri, ce sa facem ? Ne vine sa ne calcam odrasla in picioare, sa-i facem o morala de sa ne tina minte ( pana data viitoare ), s-o pedepsim exemplar. Dar cum sa facem asta… e copilul nostru, e sange din sangele nostru… Copilul nostru e premiant, in ultimul timp si-a facut bine temele, n-a mai stat in baruri & discoteci pana la ore mici. Uitam ? N-avem cum, suntem parintii lui. Altii au copii mai prosti ca al nostru si parintii altor copii sunt mai fraieri ca noi.
E o decizie grea. Ce pedeapsa sa-i dam? Luna viitoare are cel mai important examen de dupa ’90. Copilul nostru nu s-a jucat niciodata in C L. Daca ia examenul, intra in anturaj cu toti copiii bogatasilor. Anturajul de pana acum, cu copii de cioban & cu etnici de mai multe culori, aproape ca ne-a stricat copilul. Hai sa-i dam vreo doua la fund, il urechem putin – atat cat sa nu ne dea in judecata, deh, legile de azi – & il punem sa promita ca nu mai face si ca ia examenul al mare. Asa ne facem datoria de parinti – suporteri, nu picam de fraieri in fata copilului & il si obligam sa puna mana sa-nvete, sa ia examenu’ ce va veni.
Ca parinti, nu putem sa uitam perioada neagra din urma cu vreo 15 ani, in care copilul nostru nu a luat niciun premiu, toti laurii luandu-i copilul ciobanului. Atunci copilu’ era dat in grija lui ianul, un infractor, bata-l Dumnezeu !
Noi stim ca suntem cei mai buni parinti – suporteri din tara. Stim si ca odrasla noastra e cea mai buna din tara. Dar acum o sa-si masoare fortele cu cei mai buni copii din Europa. Trebuie sa fim atenti. Copilul nostru e sensibil, sta prost cu psihicu’, sa-l tratam corect. Nu, nu ca matusa pe dl. Goe din nuvela celebra.
Copile !!!
Ai gresit.
Ia examenu’ al mare si te iert !!!
Miercuri, copilul nostru drag a facut o pozna. I-a dat ce era al lui, trofeul, colegului de joaca. Nu imprumut. De tot. Ca sa-l ia acasa si sa-l puna in vitrina. Fara sa-si intrebe parintii – suporterii daca face bine. Si colegul de joaca – tuciuriul, mai smecher decat copilul nostru, l-a luat. Daca era mocca ?! Pai, cat de fraier tre’ sa fi sa refuzi ceva ce altu’ aproape ca te forteaza sa iei ? Si sa vezi acum fuduleala pe tuciuriu cu ceva ce nu ii apartine de drept in brate. De fapt, da, ii apartine. I l-am dat, l-a luat, acum e al lui. Punct. Fapt consumat. Cu consecinte, e adevarat.
Si noi ca parinti – suporteri, ce sa facem ? Ne vine sa ne calcam odrasla in picioare, sa-i facem o morala de sa ne tina minte ( pana data viitoare ), s-o pedepsim exemplar. Dar cum sa facem asta… e copilul nostru, e sange din sangele nostru… Copilul nostru e premiant, in ultimul timp si-a facut bine temele, n-a mai stat in baruri & discoteci pana la ore mici. Uitam ? N-avem cum, suntem parintii lui. Altii au copii mai prosti ca al nostru si parintii altor copii sunt mai fraieri ca noi.
E o decizie grea. Ce pedeapsa sa-i dam? Luna viitoare are cel mai important examen de dupa ’90. Copilul nostru nu s-a jucat niciodata in C L. Daca ia examenul, intra in anturaj cu toti copiii bogatasilor. Anturajul de pana acum, cu copii de cioban & cu etnici de mai multe culori, aproape ca ne-a stricat copilul. Hai sa-i dam vreo doua la fund, il urechem putin – atat cat sa nu ne dea in judecata, deh, legile de azi – & il punem sa promita ca nu mai face si ca ia examenul al mare. Asa ne facem datoria de parinti – suporteri, nu picam de fraieri in fata copilului & il si obligam sa puna mana sa-nvete, sa ia examenu’ ce va veni.
Ca parinti, nu putem sa uitam perioada neagra din urma cu vreo 15 ani, in care copilul nostru nu a luat niciun premiu, toti laurii luandu-i copilul ciobanului. Atunci copilu’ era dat in grija lui ianul, un infractor, bata-l Dumnezeu !
Noi stim ca suntem cei mai buni parinti – suporteri din tara. Stim si ca odrasla noastra e cea mai buna din tara. Dar acum o sa-si masoare fortele cu cei mai buni copii din Europa. Trebuie sa fim atenti. Copilul nostru e sensibil, sta prost cu psihicu’, sa-l tratam corect. Nu, nu ca matusa pe dl. Goe din nuvela celebra.
Copile !!!
Ai gresit.
Ia examenu’ al mare si te iert !!!
P.S. : Articolul original se afla pe http://www.dinamomania.net/articol.php?aid=7627
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu